Nimic, nimic

0
3107

Intr-o noapte geroasa de februarie, la Moscova, in timpul terorii staliniste, Itzic se indreapta spre casa.

De dupa colt, un jeep trece pe langa el, franeaza brusc, niste baieti la costum arunca ceva pe trotuar, apoi masina demareaza in tromba.

Itzic se apropie uimit si vede un obiect lunguiet invelit intr-o patura.

Desi era destul de intuneric, il recunoaste totusi pe bunul sau prieten Strul.

Nevenindu-i sa-si creada ochilor, zice catre acesta:

– Mai Strul, mai, ce-i cu tine, ce-ai patit?

Strul, tavalit pe jos cum era, cu fata tumefiata, cu hainele rupte si insangerate, raspunde ca un automat:

– Nu s-a intamplat nimic, nimic, sunt niste oameni exceptionali, niste baieti de treaba…

– Mai Strul, sunt eu, Itzic, nu ma recunosti? Mie poti sa-mi spui…

– Sunt cei mai buni oameni de pe pamant…

– Strul, uita-te la mine, sunt Itzic, prietenul tau din lagarul de la Auschwitz…

– Auschwitz? Ce vremuri bune!…

Adaugă părerea ta

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.